Priveste-n cer : ard stropi de roua pala,
aduna-n piept cenusa
sa-mi respiri adanc, satiric.
Atat de fad zambesti?
Tanjesti ascuns monada zilei
precum monahii de huila
si-arunci in timp cu ura-n irisi
si sfarsesti-n vise cu glasul frant.
Sufoca marea-n paturi de cuvinte
caci nisipu-n eden nu-i de-ajuns
si culege-mi in amurg abisale scoici
sa-mi prinzi-n par;
Eu nu mai am timp.